In dimineata asta am o stare deprimanta. Poate e din cauza oboselii sau poate ca e din cauza rautatilor unor persoane care nu ma cunosc, dar chiar si asa nu voi da nume chiar daca stiu sau am o banuiala despre cine este vorba…
Mi-am adus aminte insa de anumite intamplari din trecut, de lucruri pe care le-am facut sau le-am zis. Lucruri pe care poate le regret sau poate nu. Ceea ce am facut de foarte multe ori in trecut a fost sa las intotdeauna loc de “Buna ziua!”… sa las o portita sau o usa deschisa pentru cine stie cand. In cateva din fostele mele relatii insa sunt constient ca nu mai am nimic deschis. Nicio fereastra, nicio portita, nicio usha, nimic!
Ce te faci insa atunci cand cineva iti tranteste usha-n nas si cei / cele care vor sa intre nu pot face asta? Ce faci insa atunci cand realizezi ca cineva a inchis o usha in urma ei, a incuiat-o si nu mai poti recupera acea cheie?
Ei bine, cam in postura asta ma aflu in dimineatza asta. Am realizat ca oricine incearca sa intre in sufletul meu, nu poate pentru ca nu mai are cum. Sufletul meu este un suflet ratacit sau cel putin pentru moment eu nu-l vad altfel. O data si o data trebuia sa mi-o iau si eu, chiar daca mi-am promis ca nu ma voi mai indragosti niciodata… sunt convins ca mi se va intampla candva sa simt din nou. Pana atunci sper insa ca ranile lasate de trecut sa se vindece, pentru ca desi singura alinare este acum in munca… nu am uitat! Nu am uitat multe si mi-e dor! Mi-e dor de multe! Iar acum, inainte sa plec imi scriu frustrarile aici pentru a ma elibera de orice stres si pentru a reusi sa ma pot concentra pe munca, pentru ca, ma asteapta inca o zi grea.
Eu nu te-am uitat, dar sper ca intr-o zi sa o fac! Tu ce mai faci? Ce mai zici?
Iar de acum inainte… TACERE!!!
>:D<
Cand cineva iti tranteste usa in nas , te ridici si mergi mai departe !!! O sa vina o zi cand si tu o sa inchizi usi !
Vremea in care eu inchideam ushi s-a dus. De ceva timp eu doar le deschid pentru ca altii sa intre, iar ei isi bat joc si nu stiu sa aprecieze asta. Din nefericire acele ushi raman deschise si lasa ca vantul sa bata prin ele, uneori trantindu-le atat de tare… cat n-ai tu idee. :-<
tzine de tine daca shtii sa alegi persoanele potrivite carora sa le deschizi usha… iar atunci cand faci alegerea greshita, trebuie sa itzi asumi responsabilitatea… dar totusi:
Risc for it…to get the biscuit :* >:D<
Cine nu risca, nu castiga… dar eu nici nu risc, nici nu castig, nici nu nimic. Not anymore! Am riscat si am pierdut prea mult in trecut! (iar de acum inainte nu vreau sa mai pierd)
n`ai cum sa prevezi viitorul, n`ai tu de unde sa stii in prezent cat si daca vei mai pierde in viitor,dar asta e, trebuie sa te supui incercarilor si sa dai oricui o sansa,niciodata nu vei stii de unde sare norocu` si se incapataneaza sa se opreasca fix la tine
Ale’, viata e ca la bursa. M-am bazat pe speculatii. Stiu ce am pierdut in trecut, ceea ce inseamna ca la fel de bine pot pierde si in viitor aceleasi lucruri, pentru ca totul este ciclic si se repeta o data la cativa ani.
Nu trebuie sa fie vorba de noroc aici… ci de shansa! Sa fie the LUCKY CHANCE!
de ce tacere? nu moare speranta ultima?
… cum spuneai si tu “peste cateva zile”: “life goes on”, asa ca smile 
, caci maine poate fi mai rau
Pentru ca TACEREA este mai putin dureroasa pentru mine in clipa de fatza…