Niciodata nu m-am simtit mai obosit ca in aceasta saptamana. Incepand cu luni dupa-amiaza nu am stat deloc. Luni la ora 15 am fost la un interviu pentru un job nou. Discutia a durat 2 ore, dupa care am dat un test Mensa pe care nu credeam ca il voi trece. Marti am fost sunat ca pot merge in etapa urmatoare, care va incepe miercuri de la ora 10. Tinand cont ca lucram de noapte la actualul loc de munca (nu va ganditi ca sunt paznic pe santier, pentru ca nu e asa – ci am un loc de munca la birou) iar de la ora 10 pana la ora 17:30 cursuri de pregatire pentru viitorul loc de munca (sper) intr-un domeniul in care am mai lucrat mai demult, inchipuiti-va numai ce saptamana “usoara” am avut. Luni: 15:00 – 17:00 interviu, ajuns acasa – somn, ora 22:00 – 06:00 munca, apoi somn. Marti: 08:00 – undefined — somn, 22:00 – 06:00 munca. (greva Metrorex intre orele 04:00 – 16:00) Miercuri: 06:00 – 09:00 somn la munca, 09:30 – 10:00 mers PE JOS pana la al doilea loc de munca, 10:00 – 17:30 curs de pregatire + test, cand am ajuns acasa nu am reusit sa dorm si am facut un schimb de tura cu colegul meu, care era liber. Joi: trezirea la ora 07:00, 10:00 – 17:30 cursuri de pregatire + 3 teste, 18:00 – 06:00 munca (actualul loc de munca). Vineri: 06:30 – 09:00 somn de voie, la locul de munca (imi terminasem tura, deci aveam dreptul sa ma odihnesc putin), 10:00 – 17:00 cursuri de pregatire + test, 18:30 – 01:30 somn de voie, in patul meu, acasa! Sambata: 13:30 pregatire pentru postul de observator la alegerile de duminica – undefined. Probabil dupa ce termin aici ma duc acasa sa dorm. Duminica: 07:00 – 24:00 observator alegeri, 24:00 – 02:00 numararea voturilor, 02:00 – 07:00 somn. Luni: 08:30 – 17:30 munca (al doilea loc de munca), 22:00 – 06:00 munca (actualul loc de munca). Marti: idem luni. Miercuri: idem luni + Targul de carte “Gaudeamus” de la Romexpo. Joi: idem miercuri. Vineri: 08:30 – 17:30 munca (al doilea loc de munca) + “Gaudeamus”. Sambata: 10:00 – 20:00 – “Gaudeamus”. Duminica: 10:00 – 16:00 – “Gaudeamus”.
Cum vi se pare programul meu pana acum?
Astept parerile voastre!
Imi place sa va tin la curent (adica sa va spun noutati), asa ca astazi vavoi informa despre cea de-a doua carte scrisa de diva Mihaela Radulescu. Se zvoneste ca in Romania sunt doua mari dive mereu in conflict: Mihaela Radulescu, iar cea de-a doua… nimeni alta decat Zana Surprizelor – Andreea Banica Marin. Am accentuat acel Banica, tocmai pentru ca cea din urma este sotia celebrului Stefan Banica Jr. Iar prima este o fosta sotie a celebrului cantaret – daca nu ma insel.
Eh, oricum este o poveste mai complicata si nu prea-mi place sa ma bag in viata vedetelor media de pe la noi.
Dupa cum ziceam, astazi – Mihaela Radulescu – si-a lansat cea de-a doua carte. Eu sincer nu am auzit de prima carte pe care a scris-o. Culmea este ca din cate am inteles, si cealalta diva – Andreea Marin – isi lanseaza cartea tot astazi. Ca sa vezi ironie a sortii.
Ieri cel care prezinta matinalul la Radio ZU – nu-i spun numele pentru a nu face confuziune si pentru a nu fi acuzat de asta… pentru ca nu le stiu chiar pe toate – a lansat o aroganta. Ascultatorul care are curaj sa se duca la Mihaela Radulescu sa ia un autograf pe cartea scrisa de Andreea Marin sau invers, va primi o suma cuprinsa intre 200-500€ pentru asta. Acum intrebarea mea este daca divele vor accepta sa semneze cartea “concurentei” avand in vedere presiunile care exista intre ele, mai mult sau mai putin vizibile.
Ceea ce m-a frapat a fost ca doamna Mihaela Radulescu si-a lansat cartea, sau mai bine spus si-a promovat-o si-n emisiunea “‘neata cu Razvan si Dani” de la Antena 1, avand in vedere relatia dintre cei doi (nu dintre Razvan si Dani ci dintre Raduleasca si Dani Otil) si tinand cont de faptul ca Mihaela inca se mai vede cu fostul sot, sau actual – ca nici eu nu mai stiu – domnul Elan, mare om de afaceri. O inteleg! Probabil face asta pentru copilul ei, pentru ca stie ca i-ar fi mult mai bine alaturi de un om influent precum domnul Elan Schwartzenberg. Recent vazusem intr-o revista de scandal poze q Mihaela si Dani tinandu-se de mana in timp ce se indreptau spre apartamentul tanarului – si virilului (presupun, conform zvonurilor) – Dani.
Cartea se numeste Niste raspunsuri si este ilustrata de Horatiu Malaiele. Chiar si acest fapt m-a mirat si anume faptul ca am aflat ca d-l Horatiu Malaiele este si pictor, desenator sau ce-o fi el. La baieti in emisiune s-a aflat si trupa Taxi care pare-se au lansat si o melodie cu numele cartii, care este chiar frumoasa, pentru acei romantici incurabili, zic eu.
In cateva cuvinte, se pare ca doamna Mihaela Radulescu stie sa-si faca o lansare de carte. Bravo ei!
Sunt curios cum va fi lansarea de carte a Andreei Banica Marin.
Vineri 13… Marti 13…
Nici nu mai stiu ce sa cred. Care varianta este adevarata?
Mi-e lene sa ma uit acum pe un calendar sau sa iau si calendarele mai vechi sa fac o statistica in care sa vedem procentual (ca doar d-aia ii zice statistica, mama ei de treaba) – na, vezi daca nu te-ai dus la o institutie de invatamant superior? – cat la suta se nimereste dintr-un an sa fie Marti, 13 si cat la suta dintr-un an se nimereste sa fie Vineri, 13… Dupa care sa analizam pe ani… O data la nu stiu cati ani presupun ca se repeta ciclul.
Nu, sincer! Chiar mi-e lene, dar vroiam sa accentuez ca astazi este Vineri, 13 si am o lene-n mine de nici nu va inchipuiti. In cazul in care superstitiile – in care incerc sa nu mai cred cu desavarsire – se dovedesc a fi adevarate, o sa va anunt intr-un post viitor in care va voi povesti pataniile mele din aceasta zi de Vineri, 13…
Noapte buna! [cerebelul meu simte nevoia de odihna, desi sunt constient ca nu gandesc cu creierul mic... desi la unii din cei care ajung intamplator pe blogul meu este posibila si aceasta varianta - scuze pentru cei care nu se incadreaza in aceasta categorie, dar chiar simteam nevoia sa ii iau iarasi la p***, pardon: la bashcalie pe cei care au cefele late, pumnul cat fatza mea si lantu' de haur (mancat-ash!) de trei kile la gat care cautand si ei pe Gugal pe Liviu Gutza, Florin Salam, Cianura Magnificul (nu cautati, pentru ca este un nume inventat - sper - sau mai stiu eu pe cine, nemeresc si hei hantamplator pe aceasta pagina in care imi transcriu eu offurile vietzii mele minunate (mancat-ash!)]
Am asa o stare de sictir si de plictis total, ca sa nu mai zic ca ieri m-am enervat atat de tare din cauza unui apel telefonic cat se poate de scurt prin care eram oarecum avertizat sa am grija ce fac. De fapt am luat totul ca pe o rugaminte, nestiind ca in ziua de astazi este interzis sa mai trimiti cate un sms sa urezi un “La multi ani!”, fie el cat de intarziat. Obisnuiesc sa fac asta, si o fac din politete, nu pentru ca as avea vreun gand ascuns asa cum cred altii. Am rugat persoana respectiva sa nu mai reactioneze asa, desi analizand ii inteleg perfect reactia si sunt mult prea obisnuit cu astfel de “surprize” pentru mine, numai ca nu inteleg DE CE? Nu as face rau nici unei muste, decat daca as fi provocat si atunci nu as omora numai o musca ci as continua sa atac pana cand as starpi si ultima musca ce-mi va sta in cale.
Deci sunt sictirit!
Desi sunt mai mare si sunt cu capul pe umeri – ca sa nu-mi ploo in gat – ma voi face ca nu s-a intamplat nimic… Sunt in continuare sictirit!
Don’t u worry, it’ll be over soon!
O sa dau vina pe vremea de afara, si ma gandeam ca zilele urmatoare sa ies iarasi cu aparatul foto la vanatoare, sa fac niste poze in parc si sa scriu un post care sa se intituleze “Patura de frunze moarte!”. De ce trebuie sa gandesc mereu inainte cu cateva mishcari? La mine totul se rezuma la sah, desi nu am mai jucat de multicel si luam intotdeauna bataie de la tata si de la unchiul meu, Shushu. Chiar nu pot trai o viata in care sa nu anticipez nimic si pur si simplu s-o traiesc, si sa ma bucur de fiecare clipa de parca ar fi ultima?
Urasc toamna, pentru ca-mi provoaca o stare de depresie de nedescris. Feriti-va insa de perioada sarbatorilor de iarna. Atunci creste rata sinuciderilor si intr-un fel am explicat de ce se intampla asta, in urmatorul post: http://nebunelul.wordpress.com/2008/08/08/dragostea-de-revelion/ hai sa vad daca ati inteles de ce se intampla asta…
Hai ca m-am plictisit destul, plictisindu-va! O zi faina va doresc!
Se spune ca atunci cand vrei sa ti se intample ceva frumos, chiar ti se intampla. Asa se face ca desi m-am trezit la ora 4:30 si era duminica, totul mi-a mers ca pe roate… pana cand am ajuns intamplator prin Berceni (pentru necunoscatori, Berceni este un cartier) [si nu-mi spuneti ca nu exista persoana care nu stie ce este ala un cartier, sau ce e de fapt Berceni-ul, pentru ca mi-e sa nu am intr-adevar surprize, asa ca mai bine explic pentru tot omul].
Iata-ma deci ca un adevarat foto-reporter, gata sa relatez de la fata locului ce si cum. Ceea ce m-a pus pe ganduri (conform DEX, este acceptata si forma de: “ceea ce m-a intrigat”) este faptul ca domnul nostru presedinte cheltuieste aiurea banii dati de stat si anume banii platiti de noi – contribuabili – pe diferite taxe catre stat. Incepand de la nastere cand platim taxa pentru respirat, pana la taxa pentru a trage un vant in propria casa – scuzati-mi expresia! Asa se face ca domnul Base’, sub pretextul sarbatoririi Sf. Mihail si Gavril, s-a gandit sa-si faca si putina publicitate electorala. [tin pe aceasta cale sa le urez celor cu aceste nume un sincer "LA MULTI ANI!" putin mai intaziat ce e drept, dar decat deloc, mai bine mai tarziu]
Revenind la oile noastre (adica sa revenim la subiect – pentru cei inculti, care nu citeste ca mine carti in fiecare zi si care este putin cam inculti sau putin mai mult), sunt deja ofuscat (n.e. ofensat) [hai ca v-am dat pe spate cu ce termeni foloSEX astazi, si prin simplul fapt ca am invatat si eu 2 termeni noi precum ofuscat si intrigat - rezulta ca sunt fericit ca am mai trecut si pe la facultatea pe care de fel nu prea o frecventez decat sa ma asigur ca nu au mutat-o] pe domnul presedinte. Sa fi fost si voi acolo, sa vedeti cum se ingramadea lumea sa ia mici si bere moka [adica pe gratis, incultilor care sunt! - scuze pentru cei care stiu ce incerc sa intind eu pe paine in acest post (am folosit o metafora - daca nu stiti ce-i aia, luati de cautati in DEX, pentru ca nici eu nu stiu - care inseamna: ceea ce incerc de fapt sa explic in acest post)], toate platite din banii ghici cui? Tot ai nostrii, ai contribuabililor… dar cum mojicii nostri (n.e. taranii) este fraieri, care este… ce sa face si ei? Nu va exagerez! Stateau la coada la mici si la bere, mai ceva ca la paine, ca de! Asa-i romanul nostru!
La un moment dat s-a deschis un portbagaj al unei dubite, care bine-nteles avea afise cu PD-L si figura marelui “domnitor” (n.e. presedinte) al tarii noastre, nimeni altul… unicul si inconfundabilul tata al Elenei “Balba” Basescu – Traian Basescu. [sunt convins ca pentru acest post jignitor la adresa presedintelui si al fiicei acestuia, in cateva zile blogul meu va fi sters de catre MApN - daca astia se ocupa de imaginea lui Base' (d-le presedinte, ma scuzati ca va iau in başcălie, dar sincer nu este frumos ceea ce ati facut astazi) - iar eu voi fi expulzat (n.e. conform DEX:A obliga să părăsească țara, a trimite peste graniță un străin care a executat o pedeapsă sau a cărui prezență pe teritoriul statului nu mai este dorită. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă) din tara, poate la vecinii nostri din sud, sau cine stie cine pe unde...] Din dubita, cei desemnati (n.e. numiti, pusi) sa se ocupe de aceasta campanie mascata, au inceput sa imparta niste chestii portocalii, ambalate in niste pungute transparente – presupun ca nu erau biodegradabile – care am aflat eu mai tarziu ca erau tricouri si sepci. Un nene mai turmentat nitel, care cred ca i se parea ca-i trage cineva pamantul de sub picioare, isi pune fericit sapca-n cap si o poarta cu mandrie. La un asemenea gest, am scuipat pe pamantul moale pe care calcasem. Am inghetat cand am vazut ca doi politisti se uitau cam shui la mine (n.e. ciudat). Am zis ca m-am facut cu o amenda, dar inca nu-mi venise momentul, pentru ca in spatele meu, 2 jandarmi l-au luat de brate pe nenea matrafoxat si l-au insotit pana la presupusa iesire.
Revin iarasi la subiect, deoarece am inceput sa bat campii (in niciun caz nu este vorba de “campie” ca tip de relief). O cantat si niste nume de care nu am auzit in viata mea, dar na, erau platite sa faca asta. Diferite personalitati, din diferite parti ale tarii, venite special pentru a sustine campania d-lui presedinte. Oamenii incinsi de la atata bere si cu matzul plin, s-au pus pe chiuit si pe dansat pe ritmurile muzicii etno si folclorice care s-a tot auzit pana spre seara.
Chiar nu stiu de ce eu trebuie sa fiu de fiecare data in locul nepotrivit la momentul nepotrivit, pentru simplul fapt ca domnul presedinte imi cam sta in gat. Na ca era sa ma inec cu un mic, bata-v-ar norocul sa dea peste voi.
Am facut cateva poze pe fuga, pentru ca “fratii” mei de alta nationalitate ma luasera si ei in vizor. De fapt ochisera aparatul meu foto, pe care, daca l-ar fi vandut, le-ar fi ajuns sa-si cumpere cateva grame de Maria (n.e. marijuana) pe care bulangii ar fi fumat-o fara mine. Asa se face ca voi posta mai jos si cele cateva poze facute.
Inca un lucru care nu mi-a placut: pe langa mizeria de nedescris facuta de compatriotii nostri… era un singur cos de gunoi, si 2 toalete ecologice, si alea aflate la distanta destul de mare fata de locul unde se petrecea toata harababura descrisa de mine. Sunt curios doar daca barbatii care faceau micii, dupa ce se duceau sa-si faca si ei si anume nevoile, se spalau pe maini? Daca da, unde faceau asta? [na, sta-v-ar micii ingat]
Nu accept sa fiu cumparat cu cativa mici, cateva pahare de bere, o sapca si-un tricou (ultimele doua de culoarea portocalie cu sigla PD-L imprimata bine, sa nu cada – culoare pe care am inceput sa o detest), dar se pare ca altii accepta asta. Tot sa votam asa si de acum inainte, atat la referendumuri, cat si la prezidentiale… pentru ca asa cum alegem, asa ne asternem… iar tara va iesi din cacat (ma scuzati!) abia atunci cand o sa ma votati pe mine presedinte!
Cam asta e realitatea vazuta prin ochii mei. Fie ca sunteti de acord cu mine sau nu, nu-mi pasa! Si daca cumva acest post, blogul meu, sau chiar eu – disparem in urmatoarele luni, sa nu va treaca prin minte ca ne-au rapit extraterestrii pentru ca ar fi clar ca voi sta expulzat, bine mersi pe insula Bora-Bora, cu un cocktail (ah, ce urasc termenul asta pentru traducerea lui mot-a-mot din engleza in romana – “cocosel” de coada) intr-o mana, si probabil cu cateva fete bunicele in jurul meu, la care doar sa ma uit… pentru ca nu o sa am eu bani pentru buzunarele lor.
Hai ca v-am pupat si sper sa va placa subiectul abordat astazi. Un mic sfat: aveti grija cu cine votati! [in niciun caz nu voi vota cu fariseii (n.e. ipocritii) astia care se afla acum la putere, pentru ca vreau ceva nou pentru tara mea, si chit ca votez anapoda - tinand cont de faptul ca majoritatea decide, iar eu sunt un om mic pe langa restul populatiei Romaniei - macar stiu ca am votat cu cine am vrut, fara sa ma las influentat de nimeni si de nimic. Acest suflet de roman nu se vinde pentru "mici atentii" si alea platite tot din banii publici, dar acoperiti (musamalizati) bine prin diverse scheme contabile sau mai stiu eu ce smecherii s-au mai inventat acum pentru a face abuz de putere, de functie si de bunurile societatii - si ma refer aici la bani!]
Dedic aceasta melodie tuturor fetelor / femeilor pe care le-am ranit in timpul scurs de la nastere si pana in prezent, cu promisiunea ca pe viitor nu se va mai repeta, deci ferice de viitor!
Nu stiu daca va mai amintiti de Scarface, un vechi prieten de-al meu, cu care vroiam sa fac o coalitie. Ei bine, chiar el apare insotit de doua d-soare. Este condus pana la cel de-al treisprezecelea loc, in timp ce in acea camera imensa se lasa tacerea. Toti se ridica sa il salute, dar el ii intrerupe scurt:
„Lasati linguseala si stati jos!“ dupa care continua: „Fostul Capo m-a numit pe mine Capo di tutti Capi, dupa ce a fost prins intr-o ambuscada in Italia. I-am fost alaturi, dar din nefericire nu s-a mai putut face nimic pentru el. Motivul pentru care v-am convocat pe toti este simplu: suntem in plin razboi cu frati Nicos si tocmai de aceea va rog sa fiti precauti“.
La un semn discret, fetele il rapira pe Scarface din peisaj, in asa fel incat nu am apucat sa vorbesc nimic cu el.
Am plecat la resedinta unde m-am postat frumos in fotoliul meu stand cu picioarele pe birou. Ma indrept spre cutia cu trabucuri in timp ce spun: „Chestiile astea o sa ma omoare intr-o buna zi!“, dar nici nu-mi puteam inchipui cat de mult greseam.
Asa deci… Scarface devenise Capo… loc in familie la care eu nici nu am indraznit sa visez, dar decat sa ii port pica, mai bine sa ma bucur pentru el.
Costumatia mea de Halloween - Dead in the living world!
Plec ieri pe la ora 21 de acasa, dupa ce am stat peste 30 de minute sa ma machiez si sa ma costumez. Dummy, Fane, Andrei si Dany asteptau afara. Cand m-au vazut, nici nu ma miram la alta reactie din partea lor, decat: “Traiasca ma’ta, tu asa o sa mergi cu noi pe strada?”. Le-am raspuns ca DA si ca nu-mi pasa de ce spune lumea. Toate bune si frumoase. Ajungem la statia de metrou. Eu incepusem sa simt miros de bulion pentru ca nu mai aveam ketchup si am improvizat. Ne asezam pe scaune. Ei 4 in fatza mea, iar eu q Ana in fatza lor. Ca sa n-o lovesc pe Ana, o rog sa se mute in dreapta mea, unde costumatia mea nu o putea lovi. Ramane un scaun liber in stanga mea.
Pe la P-ta Victoriei se suie un nene si se aseaza langa mine pe scaun. Eu stateam cu ochii inchishi, in timp ce prietenii mei se abtineau sa nu rada. Deschid ochii si ma uit la tipul din stanga. Nu apuc sa-l intreb: “Stiti cumva cat este ceasul?” pentru ca il vad ca sare de pe scaun si isi face cruce, in timp ce prietenii mei ii zic sa nu-si faca griji, pt k sunt viu. Se mai uita de 2-3 ori la mine, dupa care incearca sa se linisteasca. De unde rezulta ca am avut o costumatie spooky. [abia astept sa pun mana pe poze]
Locul de intalnire cu lumea a fost la Unirii, in fatza Mecului. Ma suna o colega de munca sa ma intrebe unde sunt, si-i spun ca sunt in fatza magazinului, dupa care ma intreaba ce am in cap. Ma intorc nedumerit pe acolo, si cand o vad si ma vede, imi spune ca nu sunt sanatos. Normal! Cand am fost eu vreodata sanatos?
De la Universitate am mers pe jos pana la Unirii si la un moment dat tzip la o mamaie de pe strada si o intreb ce face. Se uita si ramane speriata de costumatia mea. [daca-i pot spune costumatie] I-am lasat pe baieti sa-si cumpere Forneti – nu aveau chef de shaorma…
Cum stateam in fatza Mecului, vreo 2 tipi m-au intrebat daca sunt bine si daca nu cumva vreau sa ma duca ei la spital, pentru ca pierdeam sange. Le-am spus ca sunt bine. Un parinte cu doi copii ma roaga sa ma las pe vine sa se uite si copii lui la shmecheria din capul meu in timp ce le explica faptul ca eu nu am fost cuminte. La un moment dat mai aveam putin si dadeam si autografe pe sanii sau fundurile fetelor. Si de ce zic asta? Pentru ca in drum spre club, dupa ce am adunat gashca, ma opreshte o tipa si ma roaga sa fac o poza q ea. Dupa ce-l racolez si pe Shteff, care era insotit de Ana si Carmen… una din ele a vrut poza q mine. Mi se pare ca am incaput toti 3 in poza, iar Shteff a facut magnifica poza care sper sa nu ajunga pe cine stie ce site-uri.
Cei de la firma mea au venit costumati. De la colegul meu care s-a costumat in Mamaia Electro, cea pe care ati vazut-o pe Youtube cum dansa pe muzica electronica, pana la colegele mele care s-au costumat in gheishe, pisicutze, asistente medicale etc. Ana Maria, la o idee de-a mea s-a imbracat foarte elegant, insa… desi i-am spus ca poate fi cu ushurintza o bibliotecara sexy, ea a insistat mai mult pe ideea de secretara. Nu aveam de ce sa-i stric bucuria asta, asa ca pentru a stabili o intalnire cu mine, trebuie sa vorbiti mai intai cu secretara mea sexy – Ana Maria! >:) Tot la capitolul costume, mi-a placut felul in care s-au costumat: Alexandru, Cristina, Carmen & CO.
Nu ma asteptam sa vina atat de multe persoane, mai exact ceva intre 35-45 de persoane. Eram la capacitate maxima si inca nu veisera toti invitatii. Ma uit acum pe lista de invitati si aveam trecute doar 37 de persoane. Nu stiu cum de s-a ajuns la 45 de persoane. Cert este ca am vb cu sefa din Armada si mi-a spus: “Oricum au venit mai multe persoane decat cele pentru care ai rezervat si din nefericire ti-am dat absolut tot ce am avut. Mai mult de atat nu mai pot face!”. I-am multumit politicos si m-am simtit penibil fatza de cei care nu au avut loc sa stea cu noi la masa. Nu ma consider in totalitate vinovat, dar stiu ca am si eu o parte de vina… Probabil ca, daca si ei ar fi venit o data cu noi, situatia ar fi fost alta.
Dupa un shot de absint si cateva beri, ma consideram deja scos din uz, asa se face ca am parasit mai devreme petrecerea. Mai devreme decat de obicei… si stiu ca nu e stilul meu. In taxi, singurul lucru pe care mi-l doream era sa dorm. Sa pun capul pe perna si sa lenevesc. Imi aduc aminte ca in taxi mi-am scos chestia aia de pe cap si am ramas cu machiajul ala de ziceai ca sunt mort si proaspat scos de la morga… Abia mai puteam vorbi si abea te puteai intelege cu mine, dar eu vroiam sa merg singur pe strada si sa ajung acasa. Din cate-mi aduc aminte, m-a ajutat secretara mea sa ajung acasa, si-i multumesc pentru asta.
Pana la urmatoarea petrecere iesita din comun… o sa postez si poze de la acest eveniment, in zilele urmatoare. Numai sa fac si eu rost de ele.
Venind si ziua cu pricina si anume 31 octombrie… pot dezvalui micile secrete ale petrecerii de Halloween pentru care m-am zbatut sa o organizez de cateva saptamani bune, daca nu chiar o luna.
Gandisem sa impart ziua de Halloween in 2. Prima parte, dupa ce ma interesasem, trebuia sa fie astazi la ora 13:30 la Mall Vitan. Prietenilor si colegilor/colegelor nu le-am spus despre ce este vorba. Le-am spus doar ca ar costa atat, locul de intalnire si ceva foarte vag, motivand ca este o surpriza. Ei bine, prima parte vroiam sa fie sa vedem cu totii un film specific de Halloween, si anume Halloween 2, la Hollywood Multiplex. Din nefericire mai mult de 4 locuri nu as fi putut sa rezerv. Un alt impediment ar fi fost faptul ca filmul s-a mutat la ora 22:30, ceea ce m-a calcat pe nervi, pentru ca la ora aia vroiam sa fim deja in club. [Primul film Halloween l-am vazut tot acolo, iar tipa q care eram atunci era foarte sperioasa si eu ma amuzam teribil de reactiile ei, in timp ce filmul mi s-a parut banal si previzibil. In afara de o pereche de sani siliconati nu-mi mai aduc aminte nimic din film, pentru ca povestea a fost tipica filmelor de gen thriller / horror.]
A doua parte a zilei de Halloween va fi petrecerea in club. Ma gandisem initial la Dolce Cafe [pentru ca-mi place luxul si pentru ca etajul superior era perfect pentru o mana de oameni (30-40 de persoane) cate eram], dar nu prea ne-am inteles acolo cu barmanul si cine trebuia la pret, asa ca ieri, pe ultima suta de metri am schimbat clubul. Din motive de securitate nu voi divulga clubul in care vom petrece diseara. [vi-l voi spune maine, cand voi posta si poze de la petrecere]
Majoritatea vor veni costumati, si tin sa va spun ca si asta a fost o problema. Noroc ca mi-am gasit o improvizatie de costum, daca-i pot spune asa, acum o saptamana. Fetele mele au avut si mai mult de cautat, pentru ca stiti cum sunt fetele: mai pretentioase. Aici tin totusi sa amintesc o faza amuzanta. Vorbeam cu Smaranda la telefon [si nu este vorba despre Smaranda din seria "Detectivul particular" sau din seria "Clanul" - de fapt nici nu m-am gandit ca voi ajunge sa cunosc o tipa Smaranda in tot acest timp, dar ghinion de neshansa!] si tot vorbind noi de costume, incercam s-o conving sa vina si ea la petrecere. Ajungem la intrebarea: “Dar eu in ce ma costumez?”. Ea: “Bine domnule VIPP [Veri Importănt Prost Pipăl], ma mai gandesc si vedem…”. Imi spune apoi ca depinde de alte doua persoane, printre care voi aminti de Iulia si apoi ma loveste ideea traznita: “Eu vin imbracat in VIP, iar tu in VIPeră!” [copirait Smaranda - pentru ca i-am promis ca asa voi scrie, pentru a se imbogati ea, si nu ma va uita si pe mine cand va intoarce banii cu lopata]
Voi continua prin a fi la fel de snob, dar modest si va voi ura: “A Happy and Spooky Halloween!”. >:)
Bye kids!
PS: voi posta mai jos variantele de postere pe care le-am facut pentru invitatia de Halloween. Pana la urma am ales varianta a doua (implicit prima postata – si nu va luati dupa text pt ca este informativ, ci uitati-va la fontul folosit – Bones >:) ), iar varianta intai nu o voi posta pentru ca este mult prea banala.[eu prefer varianta cu The Reaper si scrisul ingozit, care nu este boldat. Zoom pe text! ]
pentru ca ar fi clar ca voi sta expulzat, bine mersi pe insula Bora-Bora, cu un cocktail (ah, ce urasc termenul asta pentru traducerea lui mot-a-mot din engleza in romana – “cocosel” de coada) intr-o mana, si probabil cu cateva fete bunicele in jurul meu, la care doar sa ma uit… pentru ca nu o sa am eu bani pentru buzunarele lor.
Pentru ca in drum spre club, dupa ce am adunat gashca, ma opreshte o tipa si ma roaga sa fac o poza q ea. Dupa ce-l racolez si pe Shteff, care era insotit de Ana si Carmen… una din ele a vrut poza q mine. Mi se pare ca am incaput toti 3 in poza, iar Shteff a facut magnifica poza care sper sa nu ajunga pe cine stie ce site-uri. 
comentarii recente